Dragii mei , voi nu va plictisiti? E vacanta, eu ma plictisesc , rau Credeam ca o sa fie asa de bine cand o sa termin cu tot si o sa pot sa switch to potaiala crunta dar nah, nici asa nu-mi place prea tare. Mi-e atat de lene si sunt atat de plictisita incat nici chef sa citesc nu am. Iau o carte si-mi scapa din mana, zau asa. Si acum scriu postul asta cu prietenul meu, Aeroterma, care sufla spre mine curent rece numai sa nu pic ( de lene ) sau sa-mi dau cu telefonul in cap ( de plictiseala ). Vacanta, of, macar de-ar trece starea asta, poate o sa-mi revin dupa marea aventura care o sa inceapa miercuri.
Lately, n-am mai scris pe aici, de lene evident. Intre timp, well , m-am indragostit ( sort of ), nu ca ar interesa pe cineva dar imi face mie bine sa scriu ca poate asa incep sa si cred. Am potait, lenevit si cam asta e tot. Am cea mai interesanta viata posibila. Atat de avansat e nivelul asta de plitiseala incat am ajuns sa pun poze pe myspace, and that’s really serious, trust me. Oh and , I will quit smoking, am deja 2 zile ;)) Tot de plictiseala.
Cam atat despre mine si zilele astea de o plictiseala torida.
Prima carte care am gasit-o este evident cea din geanta, pentru ca de’ ce sa faca omul intr-un oras ca Filiasi, care miroase a mortaciune si nu are nici macar o cafenea? Haha, raspunsul e urmatorul: daca e un om mic si plictisit o sa citeasca “Sufocare” scrisa de un om pe care toata lumea il cunoaste in mod direct sau indirect si despre care nu vreau comentez
Cea de-a doua fraza de pe pagina 123 suna cam asa: ( bine ca nu a picat una de-aia pentru care trebuia sa cenzurez toata cuvintele )
” - Bai, ii spun, ai facut-o sa arate prea tanara. Noua pacienta este iarasi Cherry Daiquiri. careia i-a venit inca o data randul, doar ca acum nu mai zambeste. Isi musca nervoasa interiorul unui obraz si ma intreaba: “
Acum ma opresc si pastrez suspansul. Chiar n-am ce sa fac, asa s-a incheiat fraza
Cat despre muzica, melodia a 7 a din playlistul cu nr 2 din itunes, respectiv cel pe care il ascult chiar acum este Blue October- Come in closer. Si melodia suna cam asa:
But still, the truth remains lethal
A lie made by man
Where my shoes become hammers
And my words become sand
Like a sour patch, a wedding batch
Of roses you threw across my floor
In the rusted arm rocking chair
Away from your storm
I want you to come closer
Come in closer. Come in closer. I really do “
Si acum dau si eu leapsa mai departe Sabinei si Siminei So: daca vi se pare interesant, transcrieti a doua fraza de la pagina 123 din prima carte care va cade in mana si scrieti versurile de la a 7 a melodie din playlistul pe care il ascultati in prezent
Sunny days in July , drinking wine and killing time. Working, reading, laughing, crying. And of course, in the end I’ll get beaten up by this love foolosophy.
No se que me pasa hoy pero me desperte pensando en Español. Mañanatengo un otro examenpero no tengo mucho que estudiar.Me di una ducha muy fría y de repente me acorde los baños que tomé en el mar quando estube en la Grecia. Aquella aguafría que me hizo temblar por horaspero aun asi no queria regresar a la playa. Enunas semanas voy a volver y estoy muy ansiosa.
Comme Andreea dissait: “Oh Marcel Proust, tu avais raison!”
Should governments invest money in art that people do not understand?
That is the question that raises millions of problems. We take a painting: lines, cubes, circles, filled with a weird combination of colors. How do we know it’s art? Let’s say that experts decided that the minimalist shapes and bright colors make it original. They write very good reviews about the painting and place it in an international exhibition of contemporary art. Now, what should we understand from the painting? What is the message ? What will the common people who didn’t study Art History understand? I guess , the fact that this specific geometry looks better than the one studied in their secondary school.
In fact , what is art? Can we define it? In my opinion art is the original way of transmitting feelings and ideas. I consider an object being a work of art if it’s something unique, something I haven’t seen before. Something amazing but in the same time something that makes me think about its origins. What did the artist feel when he/she created it? One of the best examples that come in my mind right now are The Scream by Munch and Andreea’s last drawing posted on deviantart. I can draw some cubes and lines, and I’m not an artist. Do something to those shapes, draw some rotten tomatoes around them and I bet no one thought about that. Picasso chose to build a person with those simple lines and it really looked amazing.
Contemporary art gave birth to some wonderful ideas , but also to some very untalented pseudo-artists. All you need to do is to invest large sums of money in publicity and here you are, the famous artist. People won’t understand anything from your works because they have nothing in common with art. Real artists have the ability to impress and people can interpret it in one way or another. They can say it’s ugly , scary, scandalous…wonderful because: ……
I guess governments shouldn’t invest money in crap made with no reason. They should invest in art!
Vai , cata fericire, am luat 10- eu si toata tara. Multumim profesorilor pentru “indulgenta” de care au dat dovada. Dar oameni buni, mi s-ar parea mai corect ca cine stie perfect sa ia 10, ca de’ nu se poate 13. Iar cine nu stie absolut nimic sa ia 7 in loc de 5, dar nu tot 10.
Ai invatat stiluri functionale, tehnici narative, stii sa-ti formulezi o parere, stii sa vorbesti despre context si mesaj, da…iei 10.
N-ai invatat nimic, n-ai dat 4 ani pe la scoala, nu stii sa vorbesti corect in limba romana, nu stii care e estul si nici vestul, prin urmare habar n-ai despre ce se vorbeste in biletul tau. Iei 10? Atunci de ce sa ma bucur ca am luat nota maxima? Nu, ma simt jignita…Nici nu imi inchipui cum se simt cei care probabail stiu mai multe decat cei din comisie si au luat 9.50. Cred ca simt ca trebuie sa plece….undeva departe.
Astazi la meditatie la engleza incercam sa gasim idei pentru cateva eseuri. Si asa am ajuns la o tema foarte interesanta…ce solutii avem noi pentru dezvoltarea orasului in care locuim. Si asa am inceput noi sa ne spunem toate ofurile. Ca profa se astepta sa vina doi oameni si cand am ajuns la usa si am vrut sa intram efectiv nu ne mai terminam. Asa ca am inceput sa ne plangem: Gabitzu vrea McDonald’s , Andreea I vrea un mall, profa o cafenea gen Star Bucks iar eu….eu vreau cursuri pentru pietoni. Da’ omule: vreau ca toti pietonii din Slatina sa mearga regulat la cursuri ca sa invete cum sa mearga pe strada. Pai ce mama stiti voi cui facem aici? Mai circula si masini pe strazile agitate ale superbului nostru oras..si nu-i convine nimanui sa faca 2 ore pana acasa pe un traseu pe care in mod normal l-ar parcurge in 30 de min.
Bulevardul : marea problema- in lungul bulevardului sunt vreo 4-5 treceri de pietoni unde respectivii efectiv nu se uita in nicio parte cand traverseaza. E ca si cum ar fi un trotuar care nu se mai termina. Ei nu vad oare ca s-a terminat pavajul, ca au coborat putin…sau poate pe ei nu i-au invatat in familie ca omul inainte sa traverseze chiar daca e sau nu trecere de pietoni trebuie sa se asigure. Mai grav e atunci cand nu se circula bara la bara si mergi tu putin mai repejor , ca nah’ te grabesti , si vezi ca iti sare o fufa in fata care vorbeste la telefon si mananca inghetata , evident cu ochii undeva pe cer, dupa ciori si privighetori. Asta e mai periculos, ca atunci cand e trafic nu se opresc din traversat..mai stai nene si tu 1 min acolo ca nu faci infart . Nu, de unde , e trecere de pietoni trebuie sa trec.
Apoi dupa ce se termina bulevardul A.I. Cuza intram pe Ecaterina Teodoroiu ? Dar cu ce scartaituri de frane intram? Ca avem o trecere de pietoni superba , de un alb imaculat exact inainte de o intersectie. Si cum ala din fata ta face la stanga tu vrei sa iti continui drumul dar te trezesti cu niste aiuriti ca sar hop top in fata ta. Da….superb!
Apoi cele doua sensuri unice - mari si tari…Str. Libertatii ( dar la cat de predispus esti sa intri la racoare pt ca lovesti un pieton e chiar ironic numele ) si Str. Primaverii ( cred ca asta face pietonii sa fie putin cam boemi ). Aici e marea problema ca sunt masini parcate pe toate partile astfel incat nu avem 3 benzi ci numai 1 si jumatate ( asta intr-un caz fericit ). Ce se intampla aici? Pai pietonii traverseaza la fel dar numai ca aici , din cauza masinilor de pe margini, nu ii vezi decat cand ajungi in dreptul lor. Ei evident , nu se asigura. Si e vai de noi, mai avem putin si ajungem la accidente in lant din cauza lor. Pai nu iti permiti sa mergi prin oras, pe bulevarde cu 20 km/ora doar ca ti-e frica de ei, asta e chiar culmea.
Asta ma face insa pe mine sa fiu mai atenta atunci cand merg. La sensurile unice de ex, la cat sunt eu de ganditoare si visatoare , cu castile in urechi, scot frumos un cap din spatele masinilor si daca vad ca e liber, imi aduc si picioarele , daca nu astept sa treaca grabitii soferi, sau ma fac vazuta pe undeva pe acolo, inainte sa ma arunc asa ca in valurile vietii.
Cea mai mare dorinta a mea, prin urmare, e un curs de instruire a pietonilor. Multumesc anticipat!
Ah si inca ceva, cu ocazia asta, rog toti participantii la trafic care urca rampa de la Oltul si mai ales cu masini extra -ultra-super-turbo puternice sa nu mai mearga cu a 2 a ca imi fac piticuti pe creier. Adica ne miscam si noi sau ma dau jos sa imping masina? Voi auziti cum plang motoarele voastre? La mama naiba, chiar asa va comportati cu bijuterile voastre de zeci de mii de euro? Va mai uitati din cand in cand la chestia aia de pe bord care va anunta ca ati ajuns aproape la 5000 ( rotatii pe minut ).
Astazi o a fie muzica, pentru ca nu mai suport nici eu. Danutza a cedat mai repede , eu insa am avut nevoie de multa meditatie si discovery. Pai da, aseara am avut ce face pana la 4:55 AM. Am stat la taclale cu Andrei care era quite drunk…. I wasn’t in a very happy mood, si ne-am gasit cel mai comun subiect posibil: la musique. Da, cu ocazia asta am primit si Viva la Vida, dupa ce ma chinuisem toata ziua sa o downloadez. Si inca o varianta de Summertime, de data asta chill out. S-au facut deja 4, e foarte frumos cum mi le aseaza mie dragutul de Itunes ( I hate winamp ca e badaran ) . The first one is the original - Ella Fitzgerald avec Louis Armstrong, then come the ’60s with Janis Joplin, apoi this La La Jones thing si in final Morcheeba.
Da si ieri in principiu am fost vrajita ca si in ultimele zile de Lauren caught my eyes si de Fluorescent adolescent. Urmeaza in top The fray- How to save a life , POTF - Desire si Radiohead cu Ripcord. Da si at some point ma gandesc eu ca am enorm de multa muzica si sunt foarte multe chestii care sunt inactive de ani buni dar evident exista si unele nume care nu imi spun nimic. Pai firstly, Dimmu Borgir, Anathema, Macbeth si Jethro Tull au murit prin clasa 8 a. Abba saracii n-au mai fost played din iarna, evident ca atunci doar pt Happy New Year. Atreyu- never listened to them - Andrei zicea ca e ceva melodios , dupa cum suna e metal pur dar hai fie ii las si pe ei pe acolo, cine stie cand o sa fiu in the mood. Multa muzica clasica, dar in general nu trec de tangourile lui Piazzolla sau poate din cand in cand putin Chopin. Bullet for my Valentine, mai la astia am fost indecisa, cica e screamo , ok, good for them, dar tot nu prea ma tenteaza. Hah, ceva cu nume funny- The Red Jumpsuit - suna asa teenage-like , felicitari copii, daca ati ajuns pe la mine prin calculator inseamna ca sunteti tari :))
Hmm…urmeaza niste oameni foarte suparati, da’ rau de tot - Underoath si some Hollywood Undeed de la care am o melodie quite stupid- guys, “I must be emo ” . E un copilas care scrie in jurnal ” Stop my breathing and slit my throat /I must be emo /I don’t jump around when I go to shows /I must be emo.” Super cool.
Dar cum iubesc eu diversitatea astept sa mi se umple hardul ca sa sterg toate ciudatenile astea ( ciudatenii din punctul meu de vedere, sunt convinsa ca exista si oameni care asculta si poate se identifica foarte bine cu stilurile respective ).
Eu va las acum si raman cu Lauren si Andreea ca are neeeeeeetttttt!!!!!!!!!
E sambata si nimeni nu are chef de invatat. Ce sa facem ? Mergem la plimbare evident. In primul rand la Olt unde am realizat ca specimenus aurolacus must burn in hell. Ce mama dracu or avea astia care de fiecare data cand vad o domnisoara la volan isi pun mainile in sold si cu ranjete de masculi feroce asteapta sa vada daca stie sa parcheze. Mama voastra , de idioti care ati luat permisul dupa 8-12 incercari.
Apoi ne hotaram sa mergem la Casa Bantuita. Cate povesti am auzit , imi era o frica…abia m-a convis Danutza sa intru in curte. Era ziua, dar ce conta…tot era creepy. In timp ce Gabitzu, Miru si Andreea analizau interiorul eu blestemam si casa si campul si vantul ala teribil ca nu imi mergea bricheta. Apoi…punctul culminant ..o tanti se holba la noi. Am zis gata astia suntem. Si vine spre noi si parea sa aibe un cutit in mana..dar de unde…Ne povesteste doamna ca vin oameni si de la Bucuresti sa vada superba casa bantuita. Ea zice ca vin decat tineri care se dezbraca si se urca pe acoperis noaptea. Si urla si deseneaza pe pereti. Weird, nu? Anyway…in final am realizat: casa nu e deloc bantuita…fantomele vin de la cimitirul de langa.
Apoi mergem intr-o poienita draguta, ne mai plangem putin de bac si ne facem planuri sa mergem la Sibiu dupa ce se termina tot.
Iar spre seara :Special Edition- Discovery Channel with Dana Petrini- am descoperit foarte multa muzica draguta. Pacat ca nu mai are Andreea net ca faceam o conferinta de toata frumusetea. All in all..today was sweet. PT bac nu imi mai fac griji…asta e
All you people are vampires
All your stories are stale
Though you pretend to stand by us
Though you’re certain we’ll fail
You better give me some pointers since you are the big rocket launcher and
I’m just the shot gun,
I ain’t got no dollar signs in my eyes that might be a surprise but its true
I’m not like you and I don’t want your advice or your praise or to move in
The ways you do
Ei sunt egoisti si rai si ne dezamagesc si termina totul intr-o clipa si apoi realizam ca trebuie sa devenim si noi la fel. Dar de ce facem asta? Why are we stupid, why do we let them win?
Baby, it’s 3 am I must be lonely…but I can’t help to be scared of it all sometimes , and the rain’s going to wash us away I believe it…
I’m so very happy. Atata lume si-a adus aminte de mine…tocmai acum cand trebuie sa ii pararesc pe toti. Dar va iubesc, mult de tot . E asa de frumos sa iti iti sune telefonul si sa primesti atatea mesaje incat sa-l incarci de 2 ori intr-o singura zi. Si toti prietenii mei from America with whom i barely keep in touch. They didn’t forget about me.
I’m happy. Astazi o sa plang de fericire. Si e cel mai frumos sentiment.
Sibiu- un oras in care frigul e cel mai incantator din toate pe care le-am intalnit. Un oras in cae necunoscutii ma ajuta sa scap de el prin diferite metode: imi daruiesc manusi sau ma duc in cafenele. Un oras in care simt intotdeauna fluturasi in stomac, in care sunt fericita si trista la extreme.
In Sibiu mi-am petrecut revelionul si acum in prag de vara- banchetul. Un banchet mai special, cu doua colege si fara profesori.
Am plecat joi de dimineata cu acelais tren personal cu care am mers si in iarna, numai ca de data asta calatoria a fost mult mai placuta. Am gasit un taximetrist care nu ne-a ocolit prin tot Sibiul cum se intampla de obicei si am stat intr-un apartament tres jolie care spre uimirea noastra avea si caldura. Apoi ne-am plimbat , am mancat si am mers sa vedem primul spectacol de teatru- Lulu. Piesa a fost foarte bine jucata, cateva detalii n-au placut ochilor mei dar all in all a fost foarte interesant. Apoi am avut ocazia sa vad ceva ce mi-am dorit dintotdeauna si anume un spectacol de balet al unei trupe israeliene. Da, am vzut balerini- le-am facut s poze si a doua zi au trecut pe strada pe langa mine ( God and I was in the 7th heaven ).
Seara tarziu mi-a fost frig, dar tot frigul s-a transformat mai tarziu in valuri de caldura prin tot corpul dupa o intamplare care m-a surprins.
A doua zi- vineri- nu am reusit sa intram la “Astazi nu se fumeaza”, dar am mers sa vedem spectacolul de teatru japonez intitulat “A mirror of Osaka”. A fost realmente superb. Actorii japonezi chiar se uita in ochii persoanelor din public si la sfarsit sunt foarte prietenosi.
In ultima zi am alergat pana la epuizare sa ajungem la “Amalia respira adanc ” deoarece se schimbase locatia. Multe persoane din jurul nostru radeau da eu o intreb incet pe Andreea : “Rimelul tau e waterproof?” , iar ea imi raspunde ” Nu stiu, al tau e?” . Din nefericire piesa s-a incheiat cu 20 de minute mai tarziu si a trebuit sa alergam si mai tare sa ajungem la “Waiting for Godot”. Imi inchipuisem piesa putin altfel, pauze mai lungi in dialogul Vladimir-Estragon, dar chiar si aasa a fost o experienta de neuitat.
Apoi fetele au mers sa isi incerce norocul la mult-asteptatul Faust, ia eu am fost la un concert in Piata Mare. Am mers in Imperium si acasa pentru ca se facuse 2:30 si icepuse furtuna. N-am putut sa adorm prea curand insa pentru ca ale mele colege au fost atat de traumatizate de Faust incat vedeau fantome peste tot.
A fost un banchet superb, in care am realizat ca exist si am o viata plina de iubire. Andreea- je t’aime parce que tu m’aime aussi ( Shteorf!). Cine o sa mai planga in pizzerie cu lacrimile curgand in inghetata pentru ca o sa va paraseasca?
O sa-mi amintesc mereu de strazile friguroase ale Sibiului, de toti strainii din jurul meu care vorbeau in franceza, germana, japoneza, engleza, spaniola, italiana, ebraica si ma faceau sa ma simt ca intr-un colt de rai. De catzelusul care mi-a ros cangurii, de felul in care fumeaza dimineata, de aplauze, de regizorii pe care i-am apreciat, de cautatul suvenirurilor, de pierdutul rmegatoarei peste tot, de cat de dor imi era de Gabriel cu ochi de caprioara, de telefonul care nu mai suna, de Johnny ( care stie meserie =)) ), de balerini, de actori, de Strada Turnului, de Sibiu.
Marti seara nu am putut sa dorm. Si nu, nu am stat degeaba cum fac de obicei. Am ascultat muzica. Si am realizat ca sunt cateva melodii reprezentative pentru cei patru ani de liceu, in sensul ca , imediat ce le ascult, imi aduc imi aduc aminte de diverse intamplari. And the list goes like this:
Clasa 9 a ( doamne ce perioada “grea” in ceea ce priveste gusturile mele muzicale)
Hanson - Penny and me ( “Cause Penny and me like to roll the windows down/ Turn the radio up, push the pedal to the ground”); Hanson - Lost without each other ; James Brown - I feel good ;
Lake of tears- Forever Autumn
* I think I never actually stopped being Penny.
Clasa 10 a ( hmm…o perioada de tranzitie )
The Cure - Friday I’m in Love ( Nu conta de cine, in general de blonzii de la mate-info. Ideea e ca vinerea era ziua in care ma simteam mereu indragostita ) ; Norah Jones- Sunrise ; The Doors- Light my fire;
Clasa 11 a ( ah , tot anul cred ca m-au bantuit amintirile din USA si faptul ca nu aveam efectiv cu cine sa mai dansez ceroc. Plus ca a trebuit sa ma obisnuiesc cu gandul ca s-ar putea sa nu-mi mai vad foarte multi prieteni. In afara de asta, in clasa 11 a am descperit Bucurestiul. Si m-am saturat de el- already! Si …in general anul a fost dominat de repetitiile pt Faberation. )
New Radicals- You get what you give ; Texas- Inner Smile ; Eurithmics- Sweet Dreams
Si in final, Clasa 12 a ( o toamna incarcata de examane, mult plans din cauza latinei, foarte mult plimbat, and a lot of love. Ei , si dezamagiri dar am trecut repede peste )
Patrick Wolf- Overture; Sixpence None The Richer- There she goes; The kooks- Sofa Song; Aerosmith-My girl
Acum o sa incerc sa spun lucrurilor pe nume Cand eram mica eram foarte complexata de faptul ca toata lumea crestea si la mine nu se producea nicio schimbare. Incepuse sa-mi fie frica. Ma gandeam ca nu sunt normala, ca se petrec lucruri stranii cu mine. Acum insa am ajuns la concluzia ca nu mai vreau sa mai cresc. Si nu incerc sa pacalesc natura ca sa imi mai dea si mie cativa centimetri. Ma simt foarte bine asa cum sunt. Am 1.53 m desi mie imi place sa cred ca sunt 1.55. Daca mai apelez si la tocuri deja trec de 1.60 si incep sa ma simt un urias.
Acum, partea cea mai interesanta e ca mie imi plac oamenii inalti. Probabil toti prietenii mei au mai mult de 1.70 m in inaltime Imi plac baietii foarte inalti ( nici eu nu stiu de ce). Daca sunt slabi cu atat mai bine pentru ca par si mai inalti Pentru mine intotdeauna inaltimea asta a reprezentat un mister. Am incercat sa ma urc pe trepte sa vad cum se vede lumea de acolo de sus, si sa-mi dau seama cum ma percep pe mine oamenii de acolo, din lumea lor, de sus. Dar nu prea m-am simtit in largul meu.
Care sunt avantajele? Pai in afara de faptul ca toata lumea vrea sa ma imbratiseze ca sunt miiiica ( stiti instictul ala de de a lua in brate bebelusi pentru ca sunt firavi si se pot rupe ), eu sunt poate overprotected si rasfatata de toata lumea. Chiar am inceput sa-mi fac grji pentru momentul in care o sa plec la facultate si n-o sa mai am atatia prieteni care sa aibe grija de mine. Sper ca si strainii au aceleasi sentimente si intincte. N-o sa mai pot sa merg pe tocuri , pt ca n-o sa mai fie Gabitzu sa ma tina de mana si sa ma intrebe din 5 in 5 minute daca sunt ok si nu cumva mi-am rupt vreun picior, n-o sa mai fie Andreea care , fara sa-si dea seama ma ia de manuta la fiecare trecere de pietoni si ma tine strans si nu realizeaza decat in momentul in care ii zic eu, sau cand lumea incepe sa se uite ciudat la noi. E interesant si faptul ca trebuie sa ma urc pe o banca sa ma fac auzita la scoala. In cazul in care vreau sa arat lumii cat sunt de fericita, trebuie sa ma urc pe banca si sa cant I feel good..na nanananna… ( desi asta nu s-a mai intamplat din clasa 10 a. Nu ca as mai fi crescut de atunci , dar pentru simplul fapt ca ai mei colegi nu prea sunt receptivi la oamenii care fac nebunii).
E bine sa fiu mica pentru ca eram singura tipa din 2006 ceroc class care putea sa faca toate, dar absolut toate miscarile. Si pentru faptul asta am fost privilegiata ( nu neaparat pt ca eram sora sorei mele ) si eram invitata la dans la practice de cei mai carismatici dansatori. De asta mi s-a si permis sa iau cursuri de intermediate ( care nu erau available si pt cei care nu terminasera cursul de beginner).
E si extrem de amuzant sa vad cat de ciudat se uita toti politistii al mine cand trec pe langa ei. Am aflat acum ca arat ca un copil de 12 ani la volan. Dar interesant e ca desi imi doresc foarte mult, nu m-a oprin decat unul singur pana acum. Si tot din motivul asta toti “jmecherii” se chinuie sa ma depaseasca , pacat ca nu reuseste niciunul. Sunt eu mica, si ficatzelul meu la fel dar noi avem impresia ca mergem ca melcii pe la 90 km/h
Tata imi mai zicea ca sunt norocoasa. Pentru ca pe la 30 de ani o sa arat tot ca la 18. Acum , asta nu am de unde sa stiu. In rest, sunt si eu un om normal ca toti ceilalti Si ca sa mai dau un argument pentru faptul ca oamenii petite pot sa faca aceleasi lucruri ca cei mai mari… saptamana asta iar am fost cea mai buna din clasa la basket.
Credeam ca o sa fie asa de bine cand o sa termin cu tot si o sa pot sa switch to potaiala crunta dar nah, nici asa nu-mi place prea tare. Mi-e atat de lene si sunt atat de plictisita incat nici chef sa citesc nu am. Iau o carte si-mi scapa din mana, zau asa. Si acum scriu postul asta cu prietenul meu, Aeroterma, care sufla spre mine curent rece numai sa nu pic ( de lene ) sau sa-mi dau cu telefonul in cap ( de plictiseala ). Vacanta, of, macar de-ar trece starea asta, poate o sa-mi revin dupa marea aventura care o sa inceapa miercuri. 
Pentru mine intotdeauna inaltimea asta a reprezentat un mister. Am incercat sa ma urc pe trepte sa vad cum se vede lumea de acolo de sus, si sa-mi dau seama cum ma percep pe mine oamenii de acolo, din lumea lor, de sus. Dar nu prea m-am simtit in largul meu.
