Bluishgreen’s Weblog

Nu stiu ce se intampla cu altii, dar in cazul meu, pot sa fac si 100 de planuri ca de 1 mai tot la iarba verde/padure/gratar ajung. Ce Valcea, ce plimbare, ce Valea Oltului, stai mama acasa, altura-te celor 1000 de locuitori ai Slatinei care si-au facut praf masinile prin craterele din padure ca sa “te distrezi”. Pentru ca pana la urma, vorba lui Gabitzu, numai eu si el avem ***** . Dar nicio problema, nu a durat nici la noi prea mult, pentru ca in final am cedat.

De ce e 1 mai atat de standard? De ce nu se trezeste populatia intr-un an sa zica, bai frate, daca toata lumea merge la padure, eu ar trebui sa fac altceva, sa merg la Cuca Macaii si Cucuietii din Vale in cautare de aventura, ca sa simt si eu ca traiesc dupa atatea zile de stat si facut acelasi lucru in fiecare zi la serviciu. Dar nu…Ce le place romanilor cel mai mult sa faca? Ati ghicit. Sa stea. La serviciu stau si numara orele pana ajung acasa la telenovela favorita ( dupa statisticile mele e aia cu tiganii , ca au inceput toi sa vorbeasca asa, la scoala, pe strada, la benzinarii). Si de 1 mai, de ce sa se chinuie sa isi miste “funduletele” in afara localitatii? Nu, stam acolo unde ne-a pus intamplarea si asteptam ceva, dupa cum spunea Liiceanu. Si tot asteptand murim acolo si tot acolo ne ingroapa si nepotii. Trebuie sa le spuna cineva slatinenilor ca travel broadens the mind.

Si acum, marele meu soc. Sa va spun? Hmm….mai bine nu va spun. Sau hai, doar nu o fi asta cea mai mare dovada de imbecilitate. Si se face ca ajungem noi intr-o poienita. Si acolo, exact in mijlocul intrarii, un nene parcase o Dacie, vai de ea saracutza ( se vedea ca avea ceva antecedente ). Si merge omul sa o ia din drum. Si da cu spatele pana intra in niste boscheti. Atunci mi-am zis…vai de mine pana aici ne-a fost, sa da asta jos si ne fugareste cu securea ca din cauza noastra a intrat in boscheti. Dar n-a fost asa. Omul a observat ca tot nu aveam loc si a impins masina si mai mult sa rupa tufisurile alea care ii stateau in cale. Si am trecut cat am putut de incet sa nu calc vreun gratar ceva . Si in momentul in care am auzit din spate “Hai vara-mea ca are loc sa treaca un camion p-aci”, am calcat-o de n-am mai vazut ce aveam in fata ochilor. Apoi nenea nu s-a pototlit si i-a venit chef sa defriseze saraca padure. Si-a luat din nou masinuta si a inceput sa intre in pomi si cu fata si cu spatele in asa hal incat daca te uitai la copaci , aveai impresia ca se pornise un uragan. Saraca masina, dar si mai rau, saracii pomi. Pentru ca in momentul in care au plecat acolo, terenul arata de parca ar fi avut loc o defrisare in masa. Crengi rupte, pomi facuti praf, tufisuri distruse.

Si uite asa ca o concluzie, in prostia si betia lor, romanii se distreaza si stand in orasul lor minunat. Ce ma complic eu cu calatorii prin tinuturi naturale. Si din stat si alcool iti vin idei traznite si pline de aventura. Saraca padure si saracul nostru viitor, pentru ca intr-o astfel de societate, noi tot saraci ramanem, din toate punctele de vedere.