Nu stiu ce se intampla cu altii, dar in cazul meu, pot sa fac si 100 de planuri ca de 1 mai tot la iarba verde/padure/gratar ajung. Ce Valcea, ce plimbare, ce Valea Oltului, stai mama acasa, altura-te celor 1000 de locuitori ai Slatinei care si-au facut praf masinile prin craterele din padure ca sa “te distrezi”. Pentru ca pana la urma, vorba lui Gabitzu, numai eu si el avem ***** . Dar nicio problema, nu a durat nici la noi prea mult, pentru ca in final am cedat.
De ce e 1 mai atat de standard? De ce nu se trezeste populatia intr-un an sa zica, bai frate, daca toata lumea merge la padure, eu ar trebui sa fac altceva, sa merg la Cuca Macaii si Cucuietii din Vale in cautare de aventura, ca sa simt si eu ca traiesc dupa atatea zile de stat si facut acelasi lucru in fiecare zi la serviciu. Dar nu…Ce le place romanilor cel mai mult sa faca? Ati ghicit. Sa stea. La serviciu stau si numara orele pana ajung acasa la telenovela favorita ( dupa statisticile mele e aia cu tiganii , ca au inceput toi sa vorbeasca asa, la scoala, pe strada, la benzinarii). Si de 1 mai, de ce sa se chinuie sa isi miste “funduletele” in afara localitatii? Nu, stam acolo unde ne-a pus intamplarea si asteptam ceva, dupa cum spunea Liiceanu. Si tot asteptand murim acolo si tot acolo ne ingroapa si nepotii. Trebuie sa le spuna cineva slatinenilor ca travel broadens the mind.
Si acum, marele meu soc. Sa va spun? Hmm….mai bine nu va spun. Sau hai, doar nu o fi asta cea mai mare dovada de imbecilitate. Si se face ca ajungem noi intr-o poienita. Si acolo, exact in mijlocul intrarii, un nene parcase o Dacie, vai de ea saracutza ( se vedea ca avea ceva antecedente ). Si merge omul sa o ia din drum. Si da cu spatele pana intra in niste boscheti. Atunci mi-am zis…vai de mine pana aici ne-a fost, sa da asta jos si ne fugareste cu securea ca din cauza noastra a intrat in boscheti. Dar n-a fost asa. Omul a observat ca tot nu aveam loc si a impins masina si mai mult sa rupa tufisurile alea care ii stateau in cale. Si am trecut cat am putut de incet sa nu calc vreun gratar ceva . Si in momentul in care am auzit din spate “Hai vara-mea ca are loc sa treaca un camion p-aci”, am calcat-o de n-am mai vazut ce aveam in fata ochilor. Apoi nenea nu s-a pototlit si i-a venit chef sa defriseze saraca padure. Si-a luat din nou masinuta si a inceput sa intre in pomi si cu fata si cu spatele in asa hal incat daca te uitai la copaci , aveai impresia ca se pornise un uragan. Saraca masina, dar si mai rau, saracii pomi. Pentru ca in momentul in care au plecat acolo, terenul arata de parca ar fi avut loc o defrisare in masa. Crengi rupte, pomi facuti praf, tufisuri distruse.
Si uite asa ca o concluzie, in prostia si betia lor, romanii se distreaza si stand in orasul lor minunat. Ce ma complic eu cu calatorii prin tinuturi naturale. Si din stat si alcool iti vin idei traznite si pline de aventura. Saraca padure si saracul nostru viitor, pentru ca intr-o astfel de societate, noi tot saraci ramanem, din toate punctele de vedere.
Salvaţi pădurea III « Digital Guide 2.0 said,
May 2, 2008 @ 8:56 pm
[...] cu gard pentru a nu se mai putea intra cu maşinile în luminişurile şi poieniţele existente şi a nu se mai distruge flora; cel puţin partea dinspre complexul de agrement [...]
sodiumpentothal said,
May 3, 2008 @ 6:55 am
Ai vazut videoclipul pe care l-a pus Lucian pe blog, despre 1 Mai? Sa vezi inca u model de idiotenie…>:)
the mad hatter said,
October 20, 2008 @ 1:41 am
offtopic: eu ma intreb de ce postul asta refera la blogul meu
Adelaide Vroshevski said,
October 20, 2008 @ 12:14 pm
you may never know how these things actually work
Dan Alexandru said,
April 30, 2009 @ 11:59 pm
Si unde ne mai ducem acum de 1 mai, Adelina?!
sa bem ceaiul cu regina? sa ne punem un film si sa ne culcam? sa impungem furnicile cu batul?
Am citit mai devreme un post de-al unei colege cu privire la viata studentului roman in uk.
Ce rahat sa mai spunem noi acum? Ce-a mai ramas de spus?!
Cu toate ca rahatul asta de UK e destul de tare si ne ofera multe posibilitati (nu ma refer la iarba!:)) ), tot mai buna-i romanica noastra. Cu rahatul ala de Scena, cu bancile alea pe care ne adunam prin pauze, cu intamplarile din amfiteatre prafuite sau pur si simplu cu ceaiul/cafeaua bauta la Marga pt ca oricum ai intarziat prea mult ca sa mai intri la prima ora, cu copiii frumosi ai clubului de arte sau copiii frumosi de la optionalul cu XII C, cu blogurile noastre in care scriam in romana intamplari tipic romanesti.
Si vreau sa te intreb daca sarutul din fata big ben-ului de care povesteai iarna trecuta ia bataie de la sarutul din parcul de jos pe vremea cand arata deplorabil si era inconjurat de busturile poetilor nostri.
Dan Alexandru said,
April 30, 2009 @ 11:59 pm
asam…. scuze.. am simtit nevoia sa ma descarc!:))))
Adelaide Vroshevski said,
May 1, 2009 @ 2:17 pm
Pai daca esti o fire inovativa gasesti ce sa faci. Evident imi e dor de vama, rau , rau de tot. Dar uite, eu azi mi-am luat liber de la tot, si stau si lenevesc, poate ies la o plimbare sau poate putin mai incolo reusesc sa strang cativa oameni pt un gratar langa lac, ca doar in fiecare an tot la acelasi lucru se ajunge. Si maine merg in Cambridge si am un feeling ca the tango o sa fie divin.
About that kiss, ti-am zis aseara
P.S: Cat despre liceu si toate amintirile respective…Dan, my dear, you already know how i feel