Archive | February, 2008

Despre cum nu mai am loc de ei.

22 Feb

In seara asta, dupa mult timp, m-am decis sa mai postez ceva pe dev art. Dar surpriza…toata seara mi s-a aruncat in fata o eroare conform careia nu puteau sa-mi uploadeze fotografia. De ce? Pentru ca sunt prea multi “experimental photographers” de 13 ani ocupati sa isi posteze operele de arta, lucrari de o originalitate nemaipomenita. Cred ca in curand ca ar trebui sa numim adolescenti toate persoanele ale caror varste depasesc 8 ani. La inceput mi s-a parut deplasata ideea ca o d-ra de clasa 3 a ar putea fi implicata intr-o relatie cu un domnisor de doar 12-13 ani dar acum incep sa ma adaptez la aceasta noua situatie destul de neprevazuta si oarecum scandaloasa. La 13 ani esti deja cunoscut, ai un renume si fotografi profesionisti de varsta a doua iti apreciaza talentul. Acum, daca tot au inceput copilasii sa “rule the world” incerc sa compun un “How to become famous at 13”.

  1. Renunta la jocurile tale pe care le ameteai in fiecare zi in reatea cu colegii si prietenii de la generala, primara sau chiar gradinita. Impuscaturile si sangele imprastiat pe toti peretii sunt activitati pentru badarani
  2. Adopta un aer boem, incearca sa pari un visator, neinteles de gloata din jurul tau. Trebuie sa te izolezi pentru ca traiesti “intr-o societate meschina incapabila sa inteleaga adevarata valoare a artei” In felul asta mai devreme sau mai tarziu o sa te ridici deasupra tuturor.
  3. Procura-ti cat mai repede magicul Photoshop. Nu e nevoie sa il cumperi evident. Romania e tara tuturor posibilitatilor. Poti sa il downloadezi de pe DC++, in cateva minute il ai instalat cu tot ce iti trebuie.
  4. Urmatorul pas este cautarea de “stock images”. Autorii isi dau aprobarea sa faci ce vrei cu ele si te poti retrage frumos in camera ta, iar dupa vreo 30 de minute de citit tutorials “pe net” realizezi ca esti detinatorul unui izvor nesecat de talent.
  5. Si bineinteles, un artist trebuie sa se faca remarcat. Iti faci repede un cont pe deviantart.com si incepi sa dai submit si roadele muncii tale nu vor intazia sa apara. In cateva saptamani strangi 10 000 de page views si poti sa te consideri ” pe val”.

Pe langa aceste sfaturi practice, mai trebuie sa tii cont si de un amanunt extrem de important: din momement ce ai devenit o persoana publica trebuie sa afisezi o imagine cat mai cool (emo) ca sa poti s aiti mentii popularitatea si bineinteles, sa iti creasca numarul de page views. Toate fetele o sa-ti ceara id-ul de mess si o sa poti alege cea mai tare bunaciune din ele, care sa fie evident si fotogenica. Apoi trebuie neaparat sa postezi poze cu ea dar sa lasi o urma de mister. Sa nu spui decat destul de tarziu ca ati avea ceva, astfel toti fanii vor deveni interesati si iti vor monotoriza atent profilul. Urmatorul pas este sa postezi fotografii cu un prieten de-al tau care sa arate la fel de cool. Trebuie sa specifici ca el este sursa ta de inspiratie. Si cred ca e suficient..daca urmezi toti acesti pasi deja ai ajuns la 4 milioane de page views, vinzi foarte multe prints si ai aprecierea tutoror: artistul anului: geniul de numai 13 ani.

Pentru forma articolului m-am inspirat din urmatoarea sursa: http://sodiumpentothal.wordpress.com/2007/12/19/9-sfaturi-pentru-a-deveni-o-bitch-lady-de-succes/

P.S: era sa uit…cumpara-ti o placa buna, nu face economii , o sa-ti fie de mare folos. Si mergi la coafor o data pe luna pentru tratament, altfel o sa duci dorul parului tau neted si matasos la 19 ani. Cum s-ar spune in popor: “Baba sufera la frumusete”

Advertisements

Bedtime stories

15 Feb

De cateva ore citesc o carte care a avut un oarecare efect intarziat asupra mea. Am asimilat ceea ce citisem in momentul in care m-am trezit cu un exemplu clar in minte.

Gabriel Liiceanu vorbea despre seductia la Platon. In conceptia grecului, spiritul primeaza in fata carnii. De aici se deduce mult intalnitul concept de dragoste platonica. Pe Socrate nu il impresiona niciodata superba frumusete fizica a tinerilor atenieni, ci dimpotriva, in momentul in care atractia devenea destul de puternica, acesta astepta cu nerabdare momentul in care putea sa ii dezbrace de suflet. Astfel, la Platon cuplul se implineste prin spirit.

Se mai poate aplica oare acest concept in zilele noastre? Probabil numai rupturi sau urme de dragoste planotica dar numai la nivelul unor legaturi mai mult sau mai putin ciudate. Se poate sa existe persoane care pur si simplu nu pot sau nu indraznesc sa aibe o relatie asa-numita pamanteana. Pentru ca poate “ea” si-ar dori sa patrunda in orizontul gandirii “lui” si astfel ar capata o satisfactie deplina. “Ea” poate sa simta cand “el” se gandeste in directia ei, desi probabil nu o spune niciodata si poate sa viseze toate actiunile pe care “el” ar dori sa le intreprinda. Acest tip de relatie nu se poate implini in plan material si probabil se poate vorbi de o “dragoste platonica”.

Intrebarea este…oare ne putem implini cu adevarat ca spirit intr-o lume atat de meterialista?

uhh…i know you love it when I speak dirty ( especially 4 G. )

9 Feb

Every time someone bothers us we have the tendency to say something like “kiss my ass”. To be honest, although I used it a few times I never really thought of how awful that would be. I mean, if someone really pissed you off and you try hard to find the right revenge for him/her, I wouln’t advise you to use that quote. It lacks originality and I’m sure that it would be as disgusting as it is for that person. But I found something which, in my case, would suit my goal. If you managed to make me really angry then you can kiss this ass:

img_2441.jpg

The model from the photograph is a cute goat I found at the Wild Animal Park . I think it is somehow in danger of extinction and that’s too bad. But its  photo will be hanging in here for a while so there’s no need to worry :))

cenzura (im) personala

8 Feb

 De ce cateodata intarziem atat de mult sa actionam? Indiferent daca e vorba de o nedreptate sau de o situatie care a ajuns intr-un oarecare climax si trebuie rezolvata, cateodata chiar nu putem spune lucrurilor pe nume, sau pur si simplu incercam pe cat posibil sa le amanam. Am atatea de zis dar mai intai toate aceste zburatoare din mintea mea trebuie trecute prin filtre speciale, analizate in profunzime, trebuie prevazute consecintele,  iar abia apoi urmeaza deciza: le fac publice sau nu? Cred ca teama asta porneste de undeva din copilarie, cand am fost invatati sa avem grija ce spunem si cum spunem si continua inca, datorita faptului ca  mai mult sau mai putin ne este incalcat dreptul la libera exprimare. Sau poti sa incerci sa spui lucrurilor pe nume dar in final risti o pedeapsa grava sau dimpotriva una cat de cat tolerabila. Pe de alta parte ramane conceptia conform careia trebuie sa avem grija de imaginea noastra pentru ca ea conteaza extrem de mult. Asta inseamna ca trebuie sa actionez in asa fel incat sa ma fac placuta de cat mai multa lume. Sa intru in normalitate, sa fiu ca ceilalti si totul va fi bine. Well,   “my heart is sick of being in chains”.

Nu promovez o anarhie, pentru ca asta ar insemna sa-mi promovez sfarsitul. Tind insa spre o lume in care fiecare sa aiba o opinie si sa fie liber sa si-o exprime fara sa fie ingradit de legi scrise sau nescrise. Imi doresc ca libertatea mea, pe care o detin din punct de vedere oficial, sa nu imi aduca critici si sa arunce in categoria oamenilor periculosi. A libertine shouldn’t be locked in jail just for having enough courage to think and speak his mind. Pana atunci insa tot ceea ce rezolv sau gandesc  va fi adus la cunostiinta voastra cu o oarecare intarziere. Because it takes time to survive. When I’m being myself “Every finger in the room is pointing at me”, “I want to spit in their faces…and then I get afraid of what that could bring”.

Today

7 Feb

WHATEVER!!!!!!!!!!!

Saturatie

6 Feb

Astazi am mers pe strazile murdare si am realizat cat de curate sunt in comparatie cu noi, cei care se presupune ca le dam viata si culoare. Am vrut de multe ori sa ma feresc de bulevard dar mi-a fost teama. Astazi insa am preferat uratenia blocurilor ceausiste cu tencuieli cazute in locul strazii principale, plina de oameni cu fete morocanoase si plouate de griji, stres si prostie. Un soi ciudat de praf amestecat cu ploaie si zapada s-a instalat intr-un strat destul de gros pe incaltarile mele si mi-as fi dorit pentru o clipa sa sa pot fi parte din acea normalitate necesara supravietuirii in minunata si organizata jungla in care traim. Ma intreb de multe ori ce ce a trebuit sa fiu atat de anormala, de ce nu corespund standardelor. Si singurul lucru la care ma pot gandi este faptul ca sunt murdara ca si toti ceilalti. Sunt parte dintr-un intreg si judec si gresesc si nu caut perfectiune pentru ca as cauta sfarsitul. Si in felul acesta sunt o particula paranormala intr-o lume cat se poate de normala cu asemanari si deosebiri, proprietati fizice si chimice.

Si totusi urasc normalitatea si sa ma supun regurilor.

Si totusi o fac pentru binele colectiv pentru ca oricat de rai ar fi si de frustrati si de falsi eu ii iubesc atat de mult pe cat ei ma urasc sau  ma ignora.

Tabara Zapodia 1-3 feb 2008 ( Brasov )

4 Feb

In perioada 1-3 februarie am avut ocazia sa particip la cea de-a doua editie a taberei de iarna “Zapodia”. In primul rand…Ce reprezinta Zapodia? In mod sigur, reponsabilitate, generozitate, implicare dar si optimism. Sau mai simplu, un grup ecologist din Ploiesti, rasplatit de curand cu titlul de ONG. In principal, tabara a avut urmatoarele obiective:

  • Organizarea unei conferinte unde s-au prezentat aspecte legate de problema poluarii apei si a depozitarii deseurilor
  • Realizarea unui studiu de caz pe baza de chestionar
  •  Atasarea unor mesaje “catchy” copacilor din Poiana Brasov, cu referire la problema defrisarii padurilor
  • Si nu in ultimul rand, program de relaxare:) despre care insa o sa vorbesc in alt post.

Desi rezultatele nu au fost satisfacatoare consider ca Zapodia va avea un viitor stralucit. Asta pentru ca atat membrii grupului cat si celelalte persoane care au fost prezente in tabara nu s-au lasat doborate de aceste “mici detalii”. S-a depus efort, dar s-a lucrat cu entuziasm. In momentul in care se intreba “sunteti interesat de ecologie?” si raspunsul era un “nu” categoric nu s-a dat nimeni batut de catre deplorabila situatie si a continuat cu demnitate sa isi faca treaba. Situatile penibile sau inspaimantatoare s-au tratat cu amuzament si in final totul a iesit minunat. Si asta se datoreaza oamenilor extraordinari care au venit in aceasta tabara.