Archive | 10:34 pm

cenzura (im) personala

8 Feb

 De ce cateodata intarziem atat de mult sa actionam? Indiferent daca e vorba de o nedreptate sau de o situatie care a ajuns intr-un oarecare climax si trebuie rezolvata, cateodata chiar nu putem spune lucrurilor pe nume, sau pur si simplu incercam pe cat posibil sa le amanam. Am atatea de zis dar mai intai toate aceste zburatoare din mintea mea trebuie trecute prin filtre speciale, analizate in profunzime, trebuie prevazute consecintele,  iar abia apoi urmeaza deciza: le fac publice sau nu? Cred ca teama asta porneste de undeva din copilarie, cand am fost invatati sa avem grija ce spunem si cum spunem si continua inca, datorita faptului ca  mai mult sau mai putin ne este incalcat dreptul la libera exprimare. Sau poti sa incerci sa spui lucrurilor pe nume dar in final risti o pedeapsa grava sau dimpotriva una cat de cat tolerabila. Pe de alta parte ramane conceptia conform careia trebuie sa avem grija de imaginea noastra pentru ca ea conteaza extrem de mult. Asta inseamna ca trebuie sa actionez in asa fel incat sa ma fac placuta de cat mai multa lume. Sa intru in normalitate, sa fiu ca ceilalti si totul va fi bine. Well,   “my heart is sick of being in chains”.

Nu promovez o anarhie, pentru ca asta ar insemna sa-mi promovez sfarsitul. Tind insa spre o lume in care fiecare sa aiba o opinie si sa fie liber sa si-o exprime fara sa fie ingradit de legi scrise sau nescrise. Imi doresc ca libertatea mea, pe care o detin din punct de vedere oficial, sa nu imi aduca critici si sa arunce in categoria oamenilor periculosi. A libertine shouldn’t be locked in jail just for having enough courage to think and speak his mind. Pana atunci insa tot ceea ce rezolv sau gandesc  va fi adus la cunostiinta voastra cu o oarecare intarziere. Because it takes time to survive. When I’m being myself “Every finger in the room is pointing at me”, “I want to spit in their faces…and then I get afraid of what that could bring”.

Advertisements