Archive | 3:48 pm

Bedtime stories

15 Feb

De cateva ore citesc o carte care a avut un oarecare efect intarziat asupra mea. Am asimilat ceea ce citisem in momentul in care m-am trezit cu un exemplu clar in minte.

Gabriel Liiceanu vorbea despre seductia la Platon. In conceptia grecului, spiritul primeaza in fata carnii. De aici se deduce mult intalnitul concept de dragoste platonica. Pe Socrate nu il impresiona niciodata superba frumusete fizica a tinerilor atenieni, ci dimpotriva, in momentul in care atractia devenea destul de puternica, acesta astepta cu nerabdare momentul in care putea sa ii dezbrace de suflet. Astfel, la Platon cuplul se implineste prin spirit.

Se mai poate aplica oare acest concept in zilele noastre? Probabil numai rupturi sau urme de dragoste planotica dar numai la nivelul unor legaturi mai mult sau mai putin ciudate. Se poate sa existe persoane care pur si simplu nu pot sau nu indraznesc sa aibe o relatie asa-numita pamanteana. Pentru ca poate “ea” si-ar dori sa patrunda in orizontul gandirii “lui” si astfel ar capata o satisfactie deplina. “Ea” poate sa simta cand “el” se gandeste in directia ei, desi probabil nu o spune niciodata si poate sa viseze toate actiunile pe care “el” ar dori sa le intreprinda. Acest tip de relatie nu se poate implini in plan material si probabil se poate vorbi de o “dragoste platonica”.

Intrebarea este…oare ne putem implini cu adevarat ca spirit intr-o lume atat de meterialista?

Advertisements