Archive | 11:07 am

FITS 2008

3 Jun

Sibiu- un oras in care frigul e cel mai incantator din toate pe care le-am intalnit. Un oras in cae necunoscutii ma ajuta sa scap de el prin diferite metode: imi daruiesc manusi sau ma duc in cafenele. Un oras in care simt intotdeauna fluturasi in stomac, in care sunt fericita si trista la extreme.

In Sibiu mi-am petrecut revelionul si acum in prag de vara- banchetul. Un banchet mai special, cu doua colege si fara profesori.

Am plecat joi de dimineata cu acelais tren personal cu care am mers si in iarna, numai ca de data asta calatoria a fost mult mai placuta. Am gasit un taximetrist care nu ne-a ocolit prin tot Sibiul cum se intampla de obicei si am stat intr-un apartament tres jolie care spre uimirea noastra avea si caldura. Apoi ne-am plimbat , am mancat si am mers sa vedem primul spectacol de teatru- Lulu. Piesa a fost foarte bine jucata, cateva detalii n-au placut ochilor mei dar all in all a fost foarte interesant. Apoi am avut ocazia sa vad ceva ce mi-am dorit dintotdeauna si anume un spectacol de balet al unei trupe israeliene. Da, am vzut balerini- le-am facut s poze si a doua zi au trecut pe strada pe langa mine ( God and I was in the 7th heaven ).

Seara tarziu mi-a fost frig, dar tot frigul s-a transformat mai tarziu in valuri de caldura prin tot corpul dupa o intamplare care m-a surprins.

A doua zi- vineri- nu am reusit sa intram la “Astazi nu se fumeaza”, dar am mers sa vedem spectacolul de teatru japonez intitulat “A mirror of Osaka”. A fost realmente superb. Actorii japonezi chiar se uita in ochii persoanelor din public si la sfarsit sunt foarte prietenosi.

In ultima zi am alergat pana la epuizare sa ajungem la “Amalia respira adanc ” deoarece se schimbase locatia. Multe persoane din jurul nostru radeau da eu o intreb incet pe Andreea : “Rimelul tau e waterproof?” , iar ea imi raspunde ” Nu stiu, al tau e?” . Din nefericire piesa s-a incheiat cu 20 de minute mai tarziu si a trebuit sa alergam si mai tare sa ajungem la “Waiting for Godot”. Imi inchipuisem piesa putin altfel, pauze mai lungi in dialogul Vladimir-Estragon, dar chiar si aasa a fost o experienta de neuitat.

Apoi fetele au mers sa isi incerce norocul la mult-asteptatul Faust, ia eu am fost la un concert in Piata Mare. Am mers in Imperium si acasa pentru ca se facuse 2:30 si icepuse furtuna. N-am putut sa adorm prea curand insa pentru ca ale mele colege au fost atat de traumatizate de Faust incat vedeau fantome peste tot.

A fost un banchet superb, in care am realizat ca exist si am o viata plina de iubire. Andreea- je t’aime parce que tu m’aime aussi ( Shteorf!). Cine o sa mai planga in pizzerie cu lacrimile curgand in inghetata pentru ca o sa va paraseasca? 😦

O sa-mi amintesc mereu de strazile friguroase ale Sibiului, de toti strainii din jurul meu care vorbeau in franceza, germana, japoneza, engleza, spaniola, italiana, ebraica si ma faceau sa ma simt ca intr-un colt de rai. De catzelusul care mi-a ros cangurii, de felul in care fumeaza dimineata, de aplauze, de regizorii pe care i-am apreciat, de cautatul suvenirurilor, de pierdutul rmegatoarei peste tot, de cat de dor imi era de Gabriel cu ochi de caprioara, de telefonul care nu mai suna, de Johnny ( care stie meserie =)) ), de balerini, de actori, de Strada Turnului, de Sibiu.

” you’re weird, this is weird ”

you’re special.

Advertisements