Resemnare

Greutatile au luat sfarsit. De azi nu mai are nici un rost sa lucrez variante pentru bac si sa ma stresez pentru ca oricum este foarte probabil sa nu promovez la cea mai importanta materie. Mi-am mierdut mintile . Adica mai fetito tu cum crezi ca o sa promovezi daca nu imi dai satisfactia sa te vad la ora. Trebuie sa vii la scoala sa stai frumusel in prima banca unde ti-e locul, iar eu sa te fac praf. Ca altfel nu ma simt bine toata ziua. Am nevoie de ceva acolo pe care sa imi vars toti nervii si toata frustrarea si tu esti numai buna. Plina de viata, fara riduri, fertila…!!

Da. Cam asta imi e soarta. Ce imi inchipui eu ca daca sunt de 10 la …filozofie, romana, franceza, engleza, religie, stiinte, sport, literatura universala, mass-media, istoria religiilor, informatica, geografie asta inseamna ca sunt buna si la latina? Eu care spun numai lucruri eronate,  jignesc mari scriitori, toti morti , ingropati si putreziti ca saracii… de 2000 de ani de cand dorm…Dar, da…sunt o nesimtita, mai indraznesc sa mai si comentez. Vai de mine…si revenind la vorba mea….heh…daca m-ar vedea tovarasul….

No matter the year, I will say that NO!

Today is the day. Sau poate ca nu, depinde in intregime de ei. Deschid gmail-ul din 3 in 3 minute si ma uit…poate poate au trimis ceva. Dar…nu…Nici nu pot sa imi inchipui ce asteptari au. Aseara se lauda un tip cum a fost respins cu 800/800/800. Asta inseamna ca nu ii impresioneaza elevii cu note maxime. Dar se pare ca nici cei cu note mai mici. Cei care au luat scoruri medii probabil sunt mediocri. Daca vrei bani, cu atat mai rau pentru tine. Cum aseara am stat pana la orele diminetii sa studiez College Admissions, am realizat ca into UChicago or Duke will get only rich internationals. Acum stau si ma gandesc, chiar trebuie sa fim copiii unor printi din Kuweit sau Arabia Saudita ca sa putem merge la scoala?

Pe acelasi forum s-a infiintat si un thread pentru cei respinsi. Si numarul lor creste in fiecare zi. Si daca nu sunt respinsi mai sunt si oameni in situatia mea, care au fost amagiti cu sume insuficiente. England sounds good after all. A lot of ceroc dancing, competions…alternative festivals…I’m starting to like the idea.

On the other hand I just saw the funniest rejection letter ever. And no, it didn’t come from a university as you might think. As Dana said…we all get to say a no at some point. And this guy might have been the luckiest of us all :

“Thank you for your letter offering admission. Due to the large number of highly qualified schools offering me graduate admissions for the 2006-2007 academic year, competition was intense. Unfortunately, I regret to inform you that your offer of admission was not successful.

I wish Harvard Law School the best of luck in its future endeavors.”

I’m sure that Harvard wasn’t affected at all. It was one out of 1000 students maybe. But they should think about the effect that ten such letters have upon one single person.

Romanian, English, Hebrew?

This post will be written in English. Why? I don’t have a specific reason. Sometimes I write in English, sometimes in French, most of the times in Romanian. But there are two categories of people who really manage to annoy me.

The first one is made of all those cool teenagers who have a basic knowledge of English and use it no matter what. Not necessarily because they don’t want other people to notice that they’re Romanian but for the stupid-holly-sacred reason that they don’t want to be labeled, and this is why I think they represent some kind of ” future <<globalized>> kids” .

On the other hand there are those fanatics of the every-single-romanian-aspect  who would simply refuse to speak in another language. I once heard someone saying that he speaks English only with tourists because they give us money, otherwise it makes no sense at all for him. Such people have serious problems.

And by the way, today i read the most “intelligent” combination of ” romenglish” :

“i am not finishing mate-info, but filologie bilingv engleza, and i seem to be the only umana kid doing this.”

Honey, trust me…there are plenty students who have the same major as you. You are not alone.

Romanian Hello Kitty

Statistics

Se pare  ca multe lucruri care se spuneau in popor si erau destul de veridice  incep sa nu mai fie valabile. Si cred ca poluarea e de vina.  Sustinem  mereu ca are efecte distrugatoare asupra mediului inconjurator. Nu stiu daca e doar o iluzie, dar mie mi se pare ca s-a plictisit sa tot atace natura si a trecut direct la noi.

Se spune ca oamenii batrani la un moment dat devin senili. Ori spunem ca cei de 18-19 ani sunt batrani ori ne conforman si recunoastem ca nowadays, senilitatea se instaleaza de la o varsta mult mai frageda. Si acum o sa analizam cateva simptome. Si cred ca ar trebui sa ma reorientez profesional si sa merg la medicina, pentru  ca… la cate descoperiri am facut pana acum…as lua Nobelul-ul si s-ar oftica la culme aia de la UChicago. Cum spuneam…doamnele simptome:

1. Indivizii in cauza uita instant lucruri foarte importante, spre exemplu…diverse promisiuni, sau lucruri ce trebuie inapoiate.
2. O mare lipsa de concentrare…conversatia cu o astfel de persoana va fi foarte frustranta pentru ca ai impresia ca esti invizibil. Respectivul individ priveste fix prin tine si nu la tine.

Viitorul nu mai suna bine. Imi fac griji pentru cei din jurul meu. Din moment ce lucrurile evolueaza intr-un mod rapid si cu o tendinta catre dementa, tare mi-e teama sa nu devina si contagioasa. Si…gandacilor sa le creasca 10 picioare 😐

Next decision, please!

Decizii , super decizii…super de proaste ce sunt, evident. Citeam azi blog-ul unui tip care lucreaza la Admissions Office la Swarthmore College. El zicea ca in cazul in care ai fost respins, trebuie sa faci ceva extraordinar such as..win a nobel, cure the cancer, in order to prove them that they lost someone valuable.  Pare ciudat, dar nu ii urasc. Am doar un sfat pentru cei de la Williams. Sa nu cumva sa ma admiteti snobii Ivy League-ului ce sunteti ca o sa fiu foarte tentata sa va refuz.

Martie , aprilie….iunie..august…

Advertising “them”

Nu stiu ce motive are viata sa ne agreseze . Nu stiu de asemenea cum se face, ca Eu, da ….Eu, tocmai Eu , trebuie sa scriu un articol in care sa ridic in slavi liceul la care sunt eleva. De fapt stiu de ce. Vinovate sunt elementele putin masochiste care misuna pe undeva prin subconstientul meu. Cred ca din cele cateva posturi in care fac referire la viata de liceu se observa o oarecare repulsie fata de minunata institutie in care studiez. Dar uite ca a venit moementul sa ma torturez si sa gasesc si cateva parti bune/calitati pe care sa le exagerez “in ultimul hal”.

Incerc sa imi gasesc un punct de plecare. Prima data m-am gandit ca “ceea ce nu te omoara in mod sigur te face mai puternic”. Maturizarea fortata pe care am suferit-o e oarecum benefica pentru societatea in care traim. Daca in clasa 9 a eram o fetita naiva si emotiva, acum m-am transformat intr-o persoana increzatoare in fortele proprii, optimista si mai ales curajoasa. Si pentru asta poate trebuie sa multumesc. In al doilea rand, as putea face referire la cunostiintele dobandite. Asa cum spunea cineva, faptul ca am fost chinuiti 4 ani si am fost fortati sa invatam “la toate” o sa ne foloseasca in viitor. As prefera sa nu precizez care a fost pretul pentru aceste mici avantaje.

Si evident, trebuie sa incurajez viitori liceeni sa aleaga acelasi liceu. Asta e partea cea mai dureroasa. Oricum..o mica ironie tot o sa scap pe acolo :-“…. asa sa make it more funny..and catchy:D

Socuri bucurestene

Un week-end in capitala a fost suficient ca sa fiu traumatizata pentru urmatoarele cateva luni. Dar e normal. Cu cat populatia e mai mare, cu atat e mai multa diversitate. Mai multi oameni inteligenti, draguti (daca nu i-am vazut eu asta nu inseamna ca nu exista ), mai multi nebuni, aurolaci si ciudati in general.

In primul rand…stateam linistita intr-un local cu inca doua persoane cand deodata vine un nene si ne zice sa ne uitam in spate “dupa ce termina d-ra de vorbit ca si-asa vorbeste prea mult” ( d-ra eram eu si abia ma asezasem..n-apucasem sa vb) . Apoi a plecat si s-a asezat afara uitandu-se foarte insistent la noi.  Si a venit din nou sa ne intrebe daca am gasit ceva pe sub masa pe un ton destul de creepy…la momentul respectiv deja tremuram…

In al doilea rand…ies de acolo, intru la metrou si langa mine ajunge un domnisor. Respectivul se uita la usa de la metrou, unde se vedea pe sine insusi si a inceput sa vorbeasca. In prima faza am zis…nimic ciudat. ..sigur are hands-free. Dar nu ..nu avea. Omul isi cerea iertare pentru ca a fost rau. Oameni cred ca el reprezinta un bine suprem..si i-a dezamagit..nu nu..ce ai facut..imi pare rau..te rog iarta-ma..ma ierti…hai nu le spune..te rog..OMG. Bine ca atrebuit sa cobor..

Apoi..ieseam de la Constantin Brancoveanu si am constatat ca in statia respectiva , vantul bate cel mai tare..daca nu ma tineam de o balustrada eram zburata si eventual aterizam pe jos…Am mers apoi la gara sa prin trenul si da…ca de fiecare data…o nebuna alergand cat o tin picioarele sa prinda trenul. Si da…a patra oara cand pierd un tren in gara de nord. Asteptandu-l pe urmatorul am realizat ceva ciudat..in stanga mea…moldoveni..in dreapta …moldoveni…nimic deosebit pentru ca trenul mergea la Iasi..dar…ceea ce nu am inteles …e ..de ce se duceau toti pe calea ferata sa vada daca vine trenul..nu am nimic cu ei, dar…well..poate in zona lor nu se anunta cand ajung trenurile in gara si trebuie sa verifice mereu…

What can I say, we’re….united in diversity !  Si e vina mea ca nu ii inteleg ..deh…noi astia din provincie nu reusim sa intelegem notele exotice pe care le ofera un oras mai complex .

Dare to make me happy!

Ok. Inca nu m-am trezit din soc. Am o rugaminte pentru toata populatia  care in mod  intentionat sau din intamplare viziteaza blog-ul asta. How would you explain the term “flagging”?  This curiosity is killing me….

Sfaturi I: Cum sa ne plictisim la scoala

De fapt nu am de dat niciun sfat. Dar ma gandeam ca suna interesant ca titlu.  Plictiseala de la ore nu trebuie invitata pentru ca isi face singura aparitia. Se spune ca liceul nostru are un program foarte riguros…cursurile oferite fiind printre the most demanding…uhhh…oh come on, give me a break. Daca interpretez o poezie in felul meu nu e bine . Cica trebuie sa am o baza reala pentru ceea ce spun. Dar criticii literari ce baza reala au avut. De parca lor le-ar fi spus Horatiu ca de fapt nu incerca sa ajunga in patul unei tipe ci dimpotriva practica abstinenta si vorbea cu femei imaginare. ….trebuie deci sa memorez ce au zis altii.  Prima forma de plictiseala.

Programul zilei de marti…sunat ceas la 6:00…amanat ceas 6:10, amanat ceas 6:20, amanat ceas 6:30, amanat ceas 6:40…trezit…fugit la baie…aruncat carti in ghiozdan, cautat haine ( astazi am si gasit..un caz fericit) , alergat dupa autobuz (la propriu), . Religie. Dormit, apoitrezit scris eseu la istorie despre reforminsmul boieresc. Uitat pe fereastra. Pauza. Info..stat la taclale cu profa..”Si Adelina ce mai citesti, ce mai scrii, ce ai mai invatat, ce mai zici ca mai faci?”, Pauza. Filozofie. Am asteptat toata ora sa spun declaratia universala a drepturilor omului. Si nu si-a amintit proful ca am avut tema. Asteptare=plictiseala. Nici nu am dat lucrare. Plictisitor. Next: Istorie..Scris Mihai Viteazul 4 pagini. Ce am retinut? Cand secuii i-au adus lui M.V capul lui Andrei Bathory D-na Stanca a spus urmatoarele: “Saracul Popa, saracul popa”. Fara pauza. Engleza…incredibil dar adevarat, la engleza gandim in fiecare zi. Mi-a lipsit plictiseala. Si last but not least, Francais. Mon dieu! M-am uitat la perdea, m-am uitat la tencuiala, m-am uitat si dincolo de perdea, m-am uitat la colegi, m-am uitat prin carte, m-am uitat la ceas. 13:06. m-am uitat in ghiozdan, m-am uitat in caiet, m-am uitat la ceas. 13:07. m-am apucat sa imi rod unghile. M-am plictisit. M-am uitat peste o varinata la romana. M-am plictisit. M-am uitat la ceas 13:09. Cred ca ati prins ideea. Pauza. Alergat pana la poarta si inapoi la optionalul de Istoria religiilor. Conflict cu un cretin. Inceput ora. Uitat la encefalul amfibienilor, uitat la structura encefalului, privit harta europei, privit in vitrina, remarcat inteligenta lui Eliade, dupa care am spus vreo 2- 3 propozitii despre canaaniti si luat 10. Si end of story. Ce am facut azi la scoala? Buna intrebare. Si bun raspuns: M-am plictisit. Cat mai e pana la bac? 3 luni. Teribil raspuns. 

Oh dear, sorry for being such a “disappointment” :(

Astazi am aflat ca pot sa vad cum a ajuns lumea sa imi vizualizeze blog-ul. Nu puteam sa imi explic cum de am atatea vizualizari. Ei bine, azi am primit raspunsul. Toata minunea se afla in My Dashboard: Blog status. Cel mai interesant, bineinteles, este felul in care oamenii au cautat ceva cu ajutorul unui search engine.

Pagina mea a atras oameni interesati de Zapodia ( fapt care ma bucura enorm ), de ceea ce inseamna un alter ego, de lucrarile lui Gabriel Liiceanu sau de personalitatea lui Brett Anderson.

In categoria oamenilor mai putin bineveniti se afla trantorii care cauta eseuri pentru Engleza gen “my winter holiday” ” a rail road trip” “trip to brasov” and so on.

O alta categorie poate fi formata din cei care cauta fotografii indiferent daca sunt de la FanFest, Brasov sau Sibiu.

Acum vine partea mai rea. Idiotenia care viziteaza blog-ul meu cauta sa afle ce se intampla la anarhie ( suna de parca s-ar intreba ce se intampla la menopauza =)) , ce este dragostea platonica ( presupun ca pusti de vreo 13-14 ani) , “bulgari de cantat” , “amintiri cu vaci” , “adelian video seci” , “poze si melodie ratusca cea urata” , “neverending window” ( de unde frate atatea materiale sa il construiasca?!), ” www. proprietati fizice ale apei. ro”, “rupturi de fete”, “the danger of extintion in romania” ( poate se intreaba care sunt sansele sa dispara daca nu asculta de sfaturile Zapodiei =)).

Si da. Se poate si mai rau de atat. Categoria emo & porn. Caci intr-adevar…am avut si vizitatori un pic retards. Acestia cautau pe google sau yahoo sau altavista or whatever they are using ” am ascultat la radio emo” ( chiar exista un asemenea radio?!), “foto breton pe o parte” ( culmea, eu chiar am breton pe o parte ), “dezamagire” ( probabil asta a fost si starea lor cand nu au gasit ce cautau ), “poze facute cu aparatu cu fete cu breto”, “romanian fire” (oh yeah..give me passion) , “poze rockeri emo in cluburi” , “unde fac shopping emo kids in bucuresti” , “how to speak dirty” , “poze gratis pedofilice” .

Si in final pot sa va spun ca cineva m-a cautat pe mine. Si cred ca a fost singurul fericit, pentru ca m-a gasit in toata splendoarea si revolta mea.

Despre…despre noi

Despre degradare in general, despre degradarea umana, despre cum degradarea noastra degradeaza locurile pe care le locuim. In vara lucram la engleza pe la 4 AM cand pe  ( cruda si inspaimantatoarea) Realitatea TV a inceput un documentar. Ce a fost si ce este in prezent la Calimanesti si Caciulata. Probabil toti am auzit povesti de la bunici, despre cum mergeau sa faca tratamente ” la bai”. Nici nu stiu cand am intrerupt contactul cu zona respectiva. Ultima data am fost pe la 10 ani cu sora si bunica mea. De atunci insa nu am mai auzit nimic de locurile acelea. Pana in iulie anul trecut cand am ramas stupefiata. Imaginile aratau o zona pribegita, o mizerie de neimaginat si cativa mosuleti care abia se tarau incercand sa ajunga la izvoarele binefacatoare care aratau ca niste sisteme de canalizare dezafectate. Si nu puteam sa imi scot din minte imaginea pe care o aveam eu, aceea a unei staiuni infloritoare, cu strazile pline de turisti de toate varstele. Apoi m-am gandit ca poate a fost o exagerare, poate au dorit sa creeze un efect cat se poate de dramatic. Ieri insa aveam nevoie sa “get away from it all”, sa imi oxigenez creierul si sa uit de toate rautatile persoanelor din jurul meu. Si am hotarat sa merg la Calimanesti.

Nu stiu cat de buna a fost ideea. Am traversat Rm Valcea in aproape o ora, dupa ce am stat la cozi interminabile si semafoare foarte putin prietenoase. Cateodata realitatea insasi e prea dura ca sa aibe nevoie de efecte speciale.  Era intr-adevar pustiu si am aflat ca localnicii se descurca cu greu. Turistii lipsesc cu desavarsire si majoritatea supravietuiesc doar datorita ajutorului social. In Caciulata a venit o bunicuta la mine si m-a rugat sa o duc pana la farmacie. Mi-a povestit cateva lucruri banale, mi-a mai zis ca s-a repatriat, dar nu a precizat de unde . M-a speriat putin sa fiu sincera, vorbea pe un ton foarte ciudat. Am intrebat-o de statiune…cand a devenit asa..si a zis ca nici locurile nu mai sunt frumoase de cand nu mai calca nimeni pe acolo.

Imi pare rau ca trebuie sa vad si sa iau parte la aceasta degradare. La Rosia Montana lumea inca mai lupta, aici nu au cum, nu au pentru cine.

We have cookies :D theoretically speaking

Nu o sa fac nici un fel de introducere despre arta pentru ca orice as zice nu va fi luat in seama. In fond, who would pay attention to what a mad person says? Pe 17 Martie in Slatina va avea loc un eveniment foarte important. Mai ales pentru mine. Deja am inceput sa-mi fac planuri: cum ma imbrac, probabil n-o sa vin toata ziua la scoala pentru ca Andreea are expozitie de pictura 😀 Era si timpul. Deja am emotii…peste cativa ani o sa am numai prieteni faimosi. O sa am calatorii gratuite cu avionul, o sa merg la Paris pentru expozitiile Andreei, o sa cumpar volume de poezii de Anca Bucur, Cristi o sa-mi proiecteze case de vacanta pe care o sa mi le sponsorizeze viitoarea profesoara universitara la Yale sau Stanford sau unde o vrea my lovely little sister. “Viitorul suna bine”.

P.S: Desenul e al Andreei…ca sa va trezeasca interesul 🙂

Pentru cine vrea, Luni, 17 Martie la Biblioteca Judeteana din Slatina . N-o sa fie discursuri siropoase..poate doar o prezentare “out of the ordinary” desi cred sunt prea nebuna ca sa imi spun parerea :))

Me and my tooth

Astazi am realizat ca sunt un om nebun.  Cred ca sunt centrul universului si toata lumea ma ataca. Eu am o parere si numai parea mea e corecta. Si asteptam sa se intample ceva mai rau de atat ca sa uit de toata nebunia asta care ma copleseste. Si da…exista si ceva mai rau decat aceasta nebunie. Dintele meu sufera de reumatism. Deageaba incercati sa ma contraziceti pentru ca este un lucru cert. Este adevarat pentru ca numai eu pot avea dreptate. Localizat pe maxilarul superior, al 5 lea din centru spre stanga, dintele meu sufera dureri acute in momentul in care presiunea atmosferica scade, cand e foarte frig, cand e luna plina, cand iese vecinul cu catelul in spatele blocului, cand fiecare lalea se ofileste, cand e in a mood. Acestea sunt simptomele. Si din moment ce eu decid ce e adevarat si ce nu e, atunci incepand de astazi toate astea sunt simptome pentru reumatism. Dintele meu e foarte pretentios. Daca vrea cola azi ii dai cola, astfel doare. Daca azi nu vrea sa mestece, nu mananci ca altfel doare. Vrei sa iesi in oras…e prea multa lume pe strada….lumea il doare. Vrea clatite, da-i clatite altfel doare. Saracul meu dinte, ai reumatism. Have mercy on us because we are mad.

What is this…it’s a ..a…a…a..omg…is it ..is that…pink?

Hmmm ..inca nu stiu ce am patit azi, dar probabil in mare as putea zice ca a fost…bine? Ok…in primul rand, simt ca imi pierd demnitatea,  pentru ca prin metode pline de viclenie incerc sa ma sustrag de la o munca intelectuala. Astazi am decis ca o sa dau bac-ul la sport.  Mi se rupe inima cand ma ma gandesc ca eu nu o sa sustin ultima proba la filozofie. O sa evit sa intru in metafizica si sa aprofundez sensul vietii in schimbul unei perioade cu mai putin stres. Oricat as incerca sa justific aceasta alegere si sa gasesc scuze, adevarul e ca as putea sa invat tot, insa lenea ma apasa prea tare. Sau poate incerc sa nu ma mai complic pentru un simplu capriciu. Proful nostru spunea ca stiintele sociale sunt pentru elita. Dar  sa fiu parte din elita la bac cu un 6 la proba F nu cred ca poate fi prea interesant. Adevarul se gaseste undeva la mijloc.

 In al doilea rand…azi e teribil de frig si de murdar. La orele 14:00 in Steaua batea un vant atat de puternic incat iar a trebuit sa ma rog la toate cele care imi treceau prin gand sa nu zbor de la taxi pana la scara blocului. Aseara , acelasi vant nemilos a ridicat toate gunoaiele din cartier care au zburat peste blocuri cu o destinatie necunoscuta. Azi insa erau si mai multe gunoaie…asta de cand ne-au pus cosuri de gunoi la fiecare 100 m.

 In al treilea rand, la trecerea de pietoni eu si colega mea de banca temporara am ridicat privirile si am facut niste ochi cat portocalele pentru ca am vazut…am vazut…cum sa explic…am vazut o ..capsunica turbata. Acest termen inovativ denumeste capul unei babute de vreo 80 de ani care era acoperit de cea mai roz nuanta pe  care am vazut-o vreodata. Nu era roz pal…nu nu era nici macar roz aprins…ceva gen fuchia dar..nu ..mai aprins de atat…era o culoare….cum nu s-a mai vazut..era o capsunica turbata. 

And still..I have to be pacient..just a few more days…pacience…